DA-MI PUTERE SA IUBESC
Ca o străină-s, mereu bătută în vale,
O călătoare pe a vieţii Tale cale.
Plâng singură ades în suferinţă,
Se clatină în amar a mea credinţă.
Şi chinul din ce în ce mai mare,
Mă pune ades la grea încercare.
Cuprinde-mă bine în braţele Tale,
Şi şterge a lacrimilor mele jale.
Mă doare inima, în mine se frământă.
Și nu prea înţelege... ce i se întâmplă.
Aş vrea s-alin durerea, nu am putere,
Dă-mi Doamne a Ta mângâiere.
Dă-mi putere Doamne, să iubesc
Pe cei ce cu ură în mine lovesc.
Cu iubire să-i port în rugăciune,
Iertarea în cununa iubirii să se adune.
Răzbunarea... în gând să n-aibă loc,
Mierea pe buze să stingă-al urii foc.
Chiar dacă cu pietre lovi-vor în mine,
Să le răsplătesc răul... cu mult bine.
Înseninează-mi Doamne... viaţa...
Să n-ajung să mă prindă gheaţa,
Să străluceşti Soarele iubirii mele...
Peste toate zilele mele grele.
Fă-mă... să-nţeleg voia Ta în toate,
Să dau iertare la orice nedreptate,
Să-mi duc crucea... cu destoinicie,
Să clocotească în mine credinţa vie.
Nicicând nu Te depărta de mine,
Căci biruinţă am... doar lângă Tine.
În harul iubirii Tale mă cuprinde,
Făclia iubirii în inima mea o aprinde.
Să curgă ca un fluviu din inima mea,
Iubirea... ce are în ea dumnezeirea.
Să ardă în mine... până toată mă topesc.
Să se vadă în mine... chip dumnezeiesc.
Amin!